Compoziţie GE132

Oamenii de ştiinţă consideră lăptişorul de matcă un apogeu al biosintezei naturale, întrucât conţine toate elementele necesare pentru creşterea, dezvoltarea şi funcţionarea normală a organismului uman. Acesta conţine albumine, grăsimi, carbohidraţi, un complex ideal de minerale şi vitamine, enzime, coenzime, biotine, acizi nucleici. Structura îl recomandă ca necesar în medicina umană, mai ales în pediatrie şi geriatrie. În numeroase studii clinice s-a dovedit că lăptişorul de matcă regenerează celulele. Prin experimente in vitro şi in vivo s-a dovedit fără dubii că acesta regenerează celulele pancreasului.

Răspunderea o poartă peptida cu acţiune hormonală, care s-a izolat din lăptişorul de matcă. Experienţele utilizatorilor vorbesc despre acţiunea pozitivă a lăptişorului de matcă în vindecarea celulelor nervoase. Acest lucru a fost confirmat de studiile publicate. Oamenii de ştiinţă sunt de acord că lăptişorul de matcă încetineşte îmbătrânirea întrucât conţine acizi pantotenici superiori (vitamina B5) mai mult decât orice alt substanţă de origine vegetală sau animală. Structura sa îl recomandă pentru utilizare, ori de câte ori trebuie acţionat pentru ridicarea calităţii vieţii şi a puterii de viaţă. Trebuie de asemenea spus că acesta măreşte nivelul de albumine şi globuline, tratând cu succes anemiile, are un puternic efect bronhodilatator şi este recomandat pentru reducerea urmărilor stenocardiei.

Strugurii roşii au în coajă şi în seminţe un antioxidant puternic denumit resveratrol, (de 20-50 de ori mai puternic decât vitaminele C, E, şi betacarotenul), care reduce riscul de boli cardiovasculare scăzând tensiunea arterială şi colesterolul. Strugurii roşii acţionează ca un tonic natural al organismului şi donator puternic de energie.

Există numeroase dovezi despre acţiunea benefică a polifenolilor obţinuţi din struguri roşii, asupra sănătăţii vaselor sanguine şi inimii. S-a dovedit prin cercetarea ştiinţifică, că resveratrolul un polifenol din vinul roşu acţionează în două feluri: adună şi dezactivează radicalii liberi. Extractul de struguri roşii îmbunătăţeşte circulaţia sângelui prin împiedicarea formării de depuneri pe pereţii vaselor de sânge, mai ales la persoanele cu bypass-uri. Se îmbunătăţeşte capacitatea inimii şi se reduce volumul de ţesut distrus după infarct. Extractul de struguri roşii măreşte calităţile antioxidante ale plasmei cu circa 50%.

Resveratrolul este deosebit de interesant datorită acţiunii inhibitoare la nivel de celulă, împiedicând apariţia şi formarea de carcinom la prostată, plămâni, ficat şi sân. Resverаtrolul protejează împotriva infecţiilor micotice.

Consumat în mod continuu resverаtrolul protejează inima şi vasele sanguine, reduce colesterolul. Ajută la reducerea nivelului de zahăr din sânge la diabetul de tip 2, şi ajută la refacerea rapidă a pielii. Ajută ca antioxidant la prevenirea şi reducerea cazurilor de cancer la sân, prostаtă şi altor tipuri de cancer, contribuie la îmbunătăţirea memoriei şi protejează funcţiile creierului, se recomandă pacienţilor bolnavi de Alzhаjmer.

Reprezintă o sursă importantă de pigmenţi vegetali bioflavonoizi cu puternic potenţial antioxidant. Există numeroase dovezi despre acţiunea benefică a polifenolilor obţinuţi din struguri roşii, asupra sănătăţii vaselor sanguine şi inimii. S-a dovedit fără dubii, prin cercetarea ştiinţifică, că polifenolii din vinul roşu: resveratrolul, antocianul, catechinul, quertecinul, acţionează în două feluri: adună şi dezactivează radicalii liberi reducând astfel formarea malondialaldehidei, un subprodus al oxidării.

Prin consumarea de struguri roşii se îmbunătăţeşte circulaţia sângelui împiedicând agregarea eritrocitelor şi formarea de depuneri pe pereţii vaselor de sânge, mai ales la persoanele cu bypass-uri. Se îmbunătăţeşte capacitatea inimii şi se reduce volumul de ţesut distrus după infarct. Resveratrolul măreşte calităţile antioxidante ale plasmei cu circa 50%.

Ficatul de rechin reprezintă 25% din greutatea acestuia. Extractul de care vorbim se obţine de la trei tipuri de rechini: Centrophorus squamosus, Squalus acanthias i Cethorinus maximus. Uleiul de ficat de rechin se utilizează din timpuri străvechi în Groenlanda, Scandinavia şi Japonia, pentru vindecarea rănilor şi răcelii.

Astăzi, extractul de ficat şi cartilaj de rechin se utilizează pentru întărire, ca terapie ajutătoare în cazul cancerului, pentru a împiedica urmările nocive ale iradierii după radioterapie şi chimioterapie (stimulează formarea de celule de apărare), şi se utilizează pentru prevenirea răcelii şi gripei.

Extern, uleiul de ficat de rechin se utilizează pentru protecţia pielii, pentru vindecarea rănilor, la cancerul de piele (care, printre altele, apare ca urmare a unei expuneri tot mai mari la razele ultraviolete). Este cunoscut că copii nou născuţi primesc alcoxigliceroli din laptele de mamă, care îi protejează de bacterii şi viruşi, ei neavând încă dezvoltat sistemul imunitar propriu (laptele de mamă are de zece ori mai mulţi alcoxigliceroli decât cel de vacă, iar protenul de rechin are de o mie de ori mai mulţi alcoxigliceroli decât laptele de mamă).

Se consideră că alcoxiglicerolii sunt răspunzători de mărirea numărului de celule de apărare. În organism, de altfel, ei se găsesc în măduva oaselor, în ficat şi în splină. Uleiul de ficat de rechin conţine şi scvaleni, vitamina A şi D, acizi graşi Omega 3 şi Omega 6.

De mult timp s-a dovedit şi confirmat că acest extract este foarte eficace la infecţiile care se repetă des (scăderea imunităţii, aprinderi cornice ală gâtului, sinusului, bronhiilor), la infecţiile virotice, la alergii, astm, oboseală ca urmare a expunerii continue la stres, în cazul diferitelor tipuri de iradiere, expunerii la diferite chimicale, în cazul reumatismului şi bolilor reumatice cronice, în cazul bolilor de piele (psoriazis), precum şi la oboseala cronică care este tot mai prezentă în viaţa omului modern.

Acţiunea extractului de rechin:

Componentele extractului de rechin împiedică dezvoltarea de vase sanguine noi şi, în acest fel, împiedică dezvoltarea ţesutului canceros (acţiune similară cu a extractului de ceai verde, care, de asemenea, se află în complexul GE132). Conform cercetătorilor japonezi, extractul de rechin conţine carbohidraţi nesaturaţi, care reacţionează cu apa din ţesuturile organismului, eliberând astfel oxigenul. Acesta este combustibilul principal al celulei, iar concentraţia mărită de oxigen măreşte nivelul de energie al întregului organism. în acest mod se influenţează îmbunătăţirea tuturor funcţiilor vitale.

Ceaiul verde provine din ţările Orientului îndepărtat, China, Ceylon, Japonia, unde tradiţia consumării de ceia verde datează de mai bine de 4000 de ani, iar noi europenii am descoperit relativ recent beneficiile acestuia. Ceaiul verde se obţine din Camellia sinensis, la fel ca şi ceaiul negru. Ce fel de ceai se obţine depinde în cea mai mare măsură de procesul de producţie.

Deosebirea principală în producţie este aceea că la producţia de ceai verde foile plantei se opăresc numai după care se usucă la aer, fără a se ajunge la fermentare şi oxidare, iar ceaiul păstrează culoarea verde fără a pierde enzimele şi celelalte componente preţioase. Acesta este ceaiul vedre japonez. Ceaiul verde chinezesc se prăjeşte şi de aceea îşi pierde culoarea verde închizându-se la culoare, şi de aceea este cunoscut ca ceai negru.

În ce constă secretul medicinal al ceaiului verde?

O mare parte a secretului se află în componenţa sa chimică, el având mai bine de 300 de componente, dintre care cele mai importante sunt polifenolii, cofeina, proteinele, diferite uleiuri eterice, vitamine şi minerale. Cercetările au arătat că numai 4% din populaţie consumă cu regularitate acest produs extrem de sănătos.

Polifenolii sunt unul din cele mai importante componente ale ceaiului verde. Este vorba de compuşi cu acţiune puternic antioxidantă, care participă la neutralizarea radicalilor liberi, reducând prin aceasta posibilitatea apariţiei tumorilor, mai ales tumori ale esofagului, stomacului, intestinului subţire li ficatului, şi ne apără de unele boli ale inimii şi vaselor sanguine. Numeroase cercetări arată că persoane cu diferite boli ale inimii care au consumat în mod regulat ceai verde au redus simţitor pericolul de moarte comparativ cu cele care nu au băut ceai verde.

Teoretic vorbind, este vorba de o componentă cu aceeaşi formulă chimică şi acţiune similară. Cofeina acţionează ca un stimulator, măreşte concentraţia şi menţine organismul în stare de trezie. Ceaiul verde, pe lângă cafeină mai conţine alte componente similare cu aceasta, cum sunt teofilina şi teobromina care întăresc acţiunea acesteia. Cofeina are şi multe caracteristice negative, ea poate produce nervozitate, stare de surescitare şi tremurul mâinilor, ceea ce se observă la consumatorii de cantităţi mari de cafea. La ceaiul verde, acţiunea sinergetică a celorlalte componente, mai ales a aminoacizilor, L-teaninei, reduce acţiunea negativă a cofeinei întărind acţiunea de tonifiere produsă de ceaiul verde. Datorită acţiunii cunoscute a cofeinei, consumul de ceai verde seara nu se recomandă persoanelor sensibile la cofeină. Ceaiul verde conţine şi cantităţi importante de fluor care ajută la protejarea oaselor şi dinţilor.

Un mare număr de subiecţi a confirmat că are o bună densitate a oaselor, ceea ce reduce riscul apariţiei osteoporozei. Pe lângă aceasta, la aceeaşi subiecţi s-a constatat o mai mare rezistenţă a smalţului dentar, carnea dintelui era mai puţin sensibilă, iar dinţii erau mai puţin predispuşi la carii, datorită acţiunii fluorului.

Ceaiul verde accelerează, de asemenea, schimbul de materii, grăbeşte digestia, stimulează topirea grăsimilor şu curăţă organele de toxine, ceea ce duce la un consum mai mare de calorii, şi prin aceasta la reducerea greutăţii corporale.

Ceaiul verde se recomandă, de asemenea, sportivilor întrucât stimulează muşchii şi măreşte rezistenţa corporală. Datorită conţinutului mare de antioxidanţi, ceaiul verde se utilizează în încetinirea procesului de îmbătrânire a pielii.

Acest lucru a fost recunoscut de industria cosmetică, astfel că în ultimul timp ceaiul verde se utilizează tot mai mult ca adaos în produsele cosmetice. în afară de aceste calităţi dovedite, momentan sunt în curs de studii de cercetare care vor descoperi alte rezultate pozitive ale acţiunii ceaiului verde.

Numeroşi cercetători au dovedit posibilitatea utilizării ceaiului verde în preîntâmpinarea unor boli neurodegenerative cum sunt Parkinson sau Alzheimer, tratarea sclerozei multiple şi reducerea colesterolului negativ.

Este importantă contribuţia ceaiului verde în reducerea tensiunii arteriale. Prin consumul regulat de ceai verde se suprimă Angiotensina 2 care acţionează ca vasoconstrictor. Polifenolii şi polizaharidele din foile de ceai reduc zahărul din sânge. Antioxidanţii din ceaiul verde reduc inflamaţiile, accelerează metabolismul şi încetinesc îmbătrânirea.

Extractul de măceşe are o componenţă chimică foarte complexă, cu mai mult de 300 de compuşi, iar componentele de bază sunt: citronelolul, fenil etanolul, geraniolul, nerolul, farnesolul, stearpoten nonanolul, linalolul, fenilacetaldehidele, citralul, carvonele, citronelil acetatul, 2-phenilmethil acetatul, metil eugenolul, eugenolul.

Extractul de măceşe acţionează ca un factor antiseptic, antivirotic, astringent, bactericid, reglând funcţia glandelor cu secreţie internă. Acţionează pozitiv şi calmant în cazul durerilor prezente la ciclul menstrual, are efecte cosmetice, îndepărtează petele de pigment, îmbunătăţeşte funcţia urogenitală, reduce simptomele inflamante.

Măceşul este un izvor natural de vitamina C, antioxidant foarte puternic. Acţionează benefic asupra sistemului cardiovascular, nervos, osos şi articular, întăreşte imunitatea, distruge bacteriile E-coli şi stafilococii, încetineşte îmbătrânirea.

Extractul din mugurii de măceş este unul din remediile cele mai eficiente contra cefaleelor şi migrenelor. Un tratament de câteva săptămâni duce la eliminarea durerilor şi restabileşte echilibrul nervos.